RAMONA DE LA MUZEU                         

                          FACE PRAF un expozeu

   Manifestare cu public, deci intrare gratuită și normal, a oricui vrea.

   Bineînțeles ziariști de casă, ziariști independenți, ziariști de marcă;

   Muzeografii care-au muncit… la distanță, Mocanu Ramona în față, să deschidă expoziția „din domeniul satiricii” (nu satirei), adică medalii și afișe pentru cei 50 de ani din Festivalul Umorului. Văzându-l pe unul care-ar putea să-i dea oricând lecții, „amicul”ei mereu critic, deșteapta muzeului și-a pierdut uzul rațiunii și a tot căutat febril să-l dea afară. Și, ca tot prostul care-și caută limba în gură când vrea să spună ceva mai de soi, Ramona a abordat „domeniul satiricii” căutând motive să-l dea afară pe ne-invitat, ziarist, doctor în științe, întemeietor al Festivalului Umorului. Adică, ea crede că e cam tare în parcare și, ce să vezi, ar putea să-l umilească la o manifestare cu public. Cum s-ar spune i-a căzut laptele-n păsat și-și arată ea mușchii din grăsimea trupului îmbrăcat în roșu. Căutând motivele ilegale, imorale, neprincipiale și simțindu-se în grațiile mai marelui și a uneia mai mare, trimite pe un muzeograf (om la locul lui, respectat) să-l scoată afară din sală.

    Încercările acestuia s-au dovedit infructuoase.

    Limbajul femeii e de analfabet funcțional pentru că vorbirea ternă, nedocumentată a arătat că funcție (nemeritată) nu-i dă și minte. Cum să scoți din manifestare culturală publică, într-un muzeu prin excelență public, cu destul public foarte consternat, un om, oricare ar fi acela, doar din ambiție, ură, jigodenie ? Acum acela era în exercițiul funcțiunii de jurnalist.

   Femeia asta e potrivită funcției  cum e nimerit văcarul ca primar. E ca un Marian Vanghelie ne-înstare să învețe limba română orice-ar face, pentru că n-a învățat-o la școală, la liceul sanitar (?), la vreo facultate. Nu știm să fi publicat ceva la viața ei. I-a cășunat să scoată pe cineva important din sală, ca să nu-i observe incultura și prostia.

     Și, totuși, iat-o acolo ca păduchele în frunte.

     Piei…cucoană?!?

  

 

        Considerații umoristico-satirice și pamfletare                    X

 

                  SIMONA ȘI RAMONA

             Două jucării stricate, ca femeile-mbătate.

   Presa vasluiană are mare noroc de oameni de cultură pe care-i ia în furculiță, de oameni politici de toate mărimile începând cu acel zero-barat numit Dan Marian, de vreo câteva femei care se dedică politicii.

    Două femei în politică, deci cu drepturi dar și cu posibilitatea descoperirii a ce inteligență au și mai ales ce funcții acoperă, pe baza unor merite…cețoase, adică extrem de greu de dovedit. Cele două, răspund pe la partidele lor de… punga cu bani. Una ajunsă mare directoare mare pe la Muzeul județean, după ce a fost soră medicală la comuna Oșești și e privită cu teamă tocmai pentru otrava pe care o mânuiește, cealaltă Simona parcă o cheamă, tot cu veghe asupra finanțelor, având însă pretenția că e „om de afaceri”

    Prima e favorita unui președinte de Consiliu Județean, cealaltă…a unui ministru. A 3-a e parlamentară de când făcut-o mămicuța ei. Mde, alte scări, alte ifose.

   Prima conduce niște angajați aduși la mizeria de slugi, a doua e propagandistă zdravănă, cu asigurarea relațiilor cu alte partide și colportarea „cuvintelor” între oameni și ministru. Așa se face că ani de zile a fost cea mai intimă colaboratoare a partidului advers dar mai ales a ploșniței de partid numit Dan Marian. Acum, mielușica a pătruns lângă ministrul Tătaru și-și distribuie favorurile.

    Și au fost alegerile: niciuna nu s-a văzut… decât pe listele de consilieri, dar au vâslit serios, în adâncurile tenebroase. Dacă pot, iată-le, că fac.

   Cele 3: una a dispărut în negura parlamentului de unde nu știm dacă mai face ceva sau nu, în orice caz e damă de influență: întreține arderea potrivită pentru Ramonica cea trufașă, și, cât e ea sus, Mocănica va fi zgripțuroaia de jos. Că nici un subordonat n-o suportă și pentru că n-are minte, n-are timp să creeze ceva că toată ziua stă în telefon (cu cine flirtează, oare ?) și „la partid”. O recentă ispravă a fost la vernisarea expoziției de caricatură a celui mai mare caricaturist vasluian din toate timpurile, Nicolae Viziteu, alta la o manifestare publică la muzeu. Ca proprietară de muzeu (asta aflați acum, nu?) a încercat minut de minut să-l dea afară pe cel mai de seamă om de cultură din ultimii 50 de ani din județ. Era setată rău: „dați-l afară, dați-l afară”, a exclamat cred că de vreo 30 de ori, punându-l în proastă postură pe un muzeograf. Cum să-l dea afară din sală tocmai pe cel care a înființat Festivalul ? Nefiind la prima ispravă, i s-a strigat tare: „să-ți fie rușine, doamnă?!”; dar de unde rușine, la asta ?

    Despre Simona aflăm din ce în ce mai multe. Ca să se mențină, cucoana asta ar vinde și pe mă-sa. Poate o să-l mai salte la vreun minister pe fiu-său, dar nu merită iertată cât și cum l-a șuntat pe singurul liberal adevărat, Marius Arcăleanu. Dacă omul acesta, un aprig luptător de mulți ani n-a ajuns președintele Consiliului Județean, totul li se datorește lui Tătaru și Simonicăi, pentru blatul lor de ani cu PSD. De mulți ani !!!

     Auzit-ați dvs de vreun cuvânt al Simonei Polak împotriva lui Buzatu sau vreunul dintre oamenii lui ? Nici în vreun Consiliu, nici în presă, nici în campania electorală, în care a dirijat fondurile cele mai serioase înspre campania fiului său (curând, poate, politician).

    Despre Simona Polak, o să avem timp să discutăm de acum înainte, mai ales că vin parlamentarele și-i avem în palmă și pe Polak și pe Tătaru. Pe curând, blaturile lor cu „opoziția”.

   Trei, doamne, și toate …3

 

 SIMBOLISTICĂ

        Statul Lichtenștein are ca simbol reprezentativ pentru națiune o VACĂ.

Probabil, pentru Muzeul județean Vaslui unde sora medicală a ajuns directoare, după un doctorat cu cântec și o slugarnică prezență în PSD (ce farmece feminine o fi folosit…personaja…), va trebui, poate, un simbol reprezentativ, pentru că ce reușește Ramona Mocanu e de domeniul închipuirilor fantastice, începând de la distrugerea carierei și personalității unor angajați, cu presionarea angajaților, și până la determinarea soțului-preot Giani Mocanu să plagieze o valoroasă lucrare consacrată unei mânăstiri. Bineînțeles pe bani mulți (62500 lei) pe un proiect județean.

        În discuție este gestul matroanei în roș-portocaliu, bucălată și cu mâinile împreunate sub burtă. Ce-și închipuie cucoana asta cu mintea de bibilică ? E stăpâna unui muzeu, e privat și noi nu știm? O muncă a unui om de mare valoare pentru Vaslui poate fi terfelită cu un gest de muiere isterică? Că, banii noștri acordați pentru acest Festival al Umorului îi permit să umilească un mare artist sau să oculteze o valoare națională, fără îndoială cel mai de seamă om de cultură din județ din ultimii 50 de ani? Că funcția nemeritată îi acordă și drepturi publice ar fi o situație, dar de ce gesturi nemernice ?

        Mare păcat că a rămas cu mintea de găină…roșie și răzbunătoare.

        Vasile Pavăl face (expoziția) și ea distruge reputația Vasluiului ?

       Că erau și musafiri din alte părți în sală, că nici un comentariu nu i-a fost favorabil, că gestul ei de țață e întrutotul condamnabil… Ce era pe moșia proprie, era la gătit gogoșari ?

        Am reținut o expresie cu năduf a unui spectator, la năvala spre ușă a cucoanei cu slugi:   „Cine se crede putoarea asta ?!”

        Până la urmă ce caută nonvaloarea asta în frunte MUZEULUI Județean Vaslui ?  Până când o oarecare cu deficiențe psihice se tot lăfăiește în banii publici ?

        Avem pe cine întreba ?

        Avem o propunere pentru emblema Muzeului Vaslui: dacă un stat al lumii are acest simbol, muzeul nostru de ce nu l-ar avea și el: O VACĂ !