VACA ȘI  BOURUL simboluri, la Vaslui

                     Pamflet încă nepolitic

   Revin la o propunere mai veche pe care o îmbogățesc, înspre lauda și autoritatea Muzeului Județean Vaslui.

    Pentru cine nu știe în fața acestei instituții pusă la punct de un mare sufletist care a fost Constantin Popescu și slujită corespunzător de Ioan Mancaș, există un zid protector cu fantă potrivită chiar la intrarea în Muzeu. Ca inspector la cultură am pus și eu umărul cât am putut atunci.

    Ei, chiar pe zidurile acestea se pot pune simboluri social-culturale-economice care să fie reprezentative pentru județ și oamenii săi.

      Pentru oamenii din instituție, e chiar o problemă, pentru că în condițiile dictatoriale ale pașei Ramona Mocanu nimeni n-are vreun cuvânt de spus. Ba, să-l ferească cel de sus dacă Ramonoica l-ar bănui că vorbește cu mine.(„ne nenorocește nătânga asta” zice o sursă)

    Am aflat că matroana Ramona Mocanu m-a decretat persona non grata, adică oricare să mă dea afară din Muzeu, drept care nici să nu fiu primit în instituția pe care parțial, am creat-o, pentru că între 1970-1974 nu era cine altul, iar șefii ne întindeau ca pe opinci, oriunde trebuia. Putoarea asta, deci, nu mi-ar da voie să intru în Muzeu, unitate de cultură și servicii publice.

-         Fiica lui Dumnezeu, Ramona, drept cine te crezi ? O fi fătat mă-ta vreo instituție de stat pentru tine în Vaslui, și nu ne-a spus și nouă?

   Vă re-amintesc cele 3 gesturi ale Ramonicăi cea fără prihană, de mare  dragoste publică pentru mine: deschiderea Festivalului Umorului (18 sept.), expoziția de caricaturi de la Primărie, 19.09.2020, când i-a stricat omului manifestarea prin „fuga din Egipt”, și insistența de a mă da afară cu o zi mai târziu de la altă expoziție, din Muzeu, unde erau medalii și insigne avizate, aduse în spate de mine de la București. Manifestare publică, eu om de presă, ea om prost. Cum să suport asemenea analfabetă să-și facă numărul de om cu probleme mintale ?

-         Ramona, Ramona, aș vrea să fii deșteaptă, caută, poate te găsești…

  Gândindu-mă mai bine la simboluri aș completa că alături de Bourul Moldovenilor (pe un zid), ar putea fi VACA, un simbol al înțelepciunii directoarei de la Muzeu.

    În pandemia asta, în campania asta electorală, pamfletul nostru va mai  lovi câțiva candidați.

   Dar pentru că și Raamona candidează, propun să fie votată lista invers, începând cu numărul la care se află. Poate …iese?!

     Așa vom avea alături de boii din parlament și o vacă (nu spun cine…).

 

                               FEFELEAGA  de la Muzeu

                        Un pamflet pentru un expozeu…

    Pentru cine a făcut școală la vremea lui, Fefeleaga din nuvela cu același nume a lui Ion Slavici rămâne un fel de emblemă pentru înțelepciunea femeilor din Ardeal, aceasta fiind un model de reușită familială după nenorocirile vieții.

   Pentru viața și realizările personale credem că și în județul Vaslui există o femeie cu grijă „circumterestră” pentru bunăstarea familiei sale dar exact întors pentru serviciul său…public.

    Chichirezul e că gospodina asta e doar pentru ea, doar pentru vila ei și în nici un fel pentru Muzeul pe care-l conduce. Să înțelegem: nu ne interesează familia ei, decât că popa Geani a fraudat într-o muncă de cercetare pe care n-o cunoaște, pe o sumă tare frumoasă (peste 600 de milioane lei vechi), că se face totul pentru „uitarea păcatului” când el ar fi trebuit să dea banii înapoi și să fie pârlit rău pe focul rușinii.

   Ramoona nu ne-a răspuns nici astăzi la solicitarea oficială de atunci. Cu ce să răspundă, că n-are cu ce, n-are mintea necesară.

   Ne interesează Ramona Mocanu „cea fără prihană” adică fără știința de a conduce o asemenea instituție și care este zero tăiat în patru ca specialistă pentru locul pe care îl ocupă. I-am cunoscut pe toți directorii de până acum și mai nepotrivit pentru acest post ca Ramonica noastră n-a existat. Și mai neorientată: păi cum să gândească și să poruncească scoaterea de la o manifestare publică, o aniversare, tocmai a  aceluia care a avut cea mai mare contribuție la realizarea acestui Festival al Umorului, acum 50 de ani. Numai dacă ești un mare tâmpit îți poate da în cap așa ceva. Ca să nu mai spunem că e diferență de vârstă, de pregătire, vechime și profesionalism. Ba și CULTURĂ. Numai un animal cu chip și fustă în roșu se putea aventura să tot insiste „dați-l afară, dați-l afară” cam de vreo 30 de ori. N-am găsit încă un corespondent la emblema propusă pentru muzeul vasluian: o VACĂ. Păi dacă un stat european are această emblemă, de ce n-ar avea și muzeul nostru, mai ales că fefeleaga asta pare a nu avea mai multă minte decât patrupedul menționat. 

   Fefeleaga de Vaslui ar putea spune că îi facem sânge negru, că avem ceva cu ea. Sigur că avem…Ce caută asta în fruntea MUZEULUI Județean? Oricare dintre ceilalți angajați o pot înlocui cu succes.

     Liberalilor, o eliberați pe asta din funcție ? O așteaptă vreun cabinet medical ca asistentă sau femeie de serviciu și faceți-i acest bine: să se ducă unde se pricepe…

Foto de pe 13.10

   

 

             BLATURI  VIZIBILE ȘI înțelegeri invizibile

   Probabil, acesta va fi ultimul articol consacrat alegerilor locale, ca un fel de concluzie la ce s-a observat în teritoriul vasluian. Ce s-a întâmplat la Iași, unde un ministru, C. Alexe ,s-a implicat s-a și văzut: mai mulți primari PNL, Consiliul Județean câștigat de liberali, un procent ridicat ca scor electoral. Dacă pe ici pe acolo liberalii au pierdut (vezi cazul Prisecani) a fost cazul de conjunctură, pentru că oricum, liberalii au îngălbenit județul.

    Dacă Nelu Tătaru, ministrul sănătății de azi, s-ar fi implicat și la VASLUI s-ar fi întâmplat același lucru dar aici e de mai multă vreme un blat între PSD și PNL, de pe timpul USL, când Tătaru era în campanie electorală cu Toader Dima să-și ridice procentele, adică să folosească autoritatea unui inginer doctor reputat.

    Curios că în politica vasluiană se respectă o înțelegere și aceasta se datorează lui Dumitru Buzatu care nici în această campanie n-a atacat în vreun fel pe contracandidați, nicicum pe Tătaru, ceea ce dovedește că profesorul vasluian e un foarte bun politician.

    Mai scriu o dată că dacă Tătaru s-ar fi implicat (sfătuit prost, foarte prost de Simona Polak), tânărul și promițătorul Marius Arcăleanu reușea să fie astăzi, președinte.

    De altfel, obicei vechi la liberali, s-au sabotat ei între ei ca chiorii, și familia Polak a șuntat cât a putut candidatura lui Arcăleanu care are meritul de a se fi bătut de când este prezent ca politician, pentru victoria liberalilor. Era mai cunoscut în municipiul Vaslui, și 99% aici ajungea primar, dar aceeași familie Polak și-a vârât coada= fiul…că, poate…

    Adevărul curat e că Marius Arcăleanu este cea mai cunoscută figură de liberal în județul Vaslui.

     Cel mai adevărat lucru e că Dumitru Buzatu e cel mai abil, cel mai fin și cel mai hotărât politician din teritoriul amintit și cât va mai candida el, nu văd cum ar putea pierde.

   Ca semnal, azi: în teritoriu au existat multiple înțelegeri de tipul candidaturi ale primarilor cu viceprimarii: mă, care dintre noi iese, îl pune pe celălalt viceprimar…

    Aceasta este cauza acestei campanii electorale tare anoste și fără scântei productive, cu atâtea efecte și multiple defecte.

 

                 USR-ul prin județ, nu găsește „călăreț”

    Omul cu rucsacul, subțirelul și înfoiatul deputat USR de Vaslui, ar putea fi mulțumit cu ce consilieri de toate gradele a recoltat prin județ. Oricum e mult peste ce putea, trebuia și năzuia deputățelul de la Bârlad, unde și-a întemeiat cabinet parlamentar. Nu-i vorbă, că marea majoritate a parlamentarilor de Vaslui au cabinete parlamentare, cu personal bine plătit, în care nu calcă decât din an în Paște. Pentru care primesc bani la greu, ba, și mai fac vreun furtișag pentru plăți „în deplasare”.  N-am să pricep niciodată de ce statul român cheltuie așa de mult pentru atât de mulți parlamentari, cu atât de multe slugi inactive social după ei.

    Despre omul cu desaga am de gând să dezvolt subiectul, pentru că cetățeanul importat în județ cheltuiește destul față decât merită.

    Mihai BOTEZ ar putea să candideze din nou, la parlamentare, și-l așteptăm ca pe sarea în bucate să ne spună câte ceva din marea sa înțelepciune (nulă, după cum am văzut noi).

   Nu USR e în vizorul nostru ci pișpirică acesta ajuns deputat care-i reprezintă pe vasluieni cum fac eu în epitropia Podu Turcului (adică de loc). Ne „place Mihau BOTEZ” , ar fi titlul unui serial.

   Acest „Mihai cu rucsacul” nici nu e el călăreț și nici nu și-a găsit măcar un primar, deci neavând alt „călăreț”, poate să mai facă ceva pentru județul care l-a hrănit 4 ani: s-o șteargă călare sau nu

 

                     REALITATE  CULTURALĂ  PROVINCIALĂ.

                      PRECIZĂRI strict  necesare, pentru vremuri și oameni:

                COMUNISTOIZII… în acțiune (culturală!).

     AZI:

    S-au agitat foarte puțin apele în ultima campanie electorală pentru locale. Nici vorbă de accent pe cultura județului Vaslui de unde materia cenușie se tot scurge implacabil …de secole. Astăzi pleacă și tineretul bun de muncă fizică, pleacă și mai vârstnici să se realizeze pe altundeva și mai ales pleacă vârfurile studioase și dotate de prin școli care să ajungă slugi pe bani mulți, ori niște oarecari, când aici ar putea fi elite cultural-științifice. Toate liceele își pierd-exportă șefii de promoție.

    Pe candidații de toate soiurile i-au interesat voturile și nu propășirea populației votante, bună să fie tot mereu proastă.

    E așa lipsă de preocupare pentru cultură locală la oficiali încât chiar se sperie gândul.

    COMUNISTOIZII:

    Sunt acei oameni, cu multe funcții de răspundere sau interesați să sugă ceva de la buget, care-și vând autoritate și muncă cinstită pe câțiva arginți mânuiți de alde Ramona Mocanu, Simona Polak, și alții cu bugetele grase pe mână (și câți ca ele…). E vorba, mai ales de adoptarea unui principiu comunist (de care „m-am bucurat” din plin în viață) de nerecunoaștere a valorilor, prin OMISIUNE și sabotarea progresului personal. E greu de nominalizat pe careva, deoarece fiecare se ascunde în spatele „tătucului” care prin încruntarea sprâncenelor îi poate da afară din slujbe. Oricât ar fi el de pregătit, talentat, autorizat prin operă, tot se supune nevoii de asigurare a existenței, adică a unui salariu – sigur sau o indemnizație, acolo, ceva. Dacă mai e și un sinecurist ca Valer Lefter, apoi, nimic nu mișcă fără aprobarea ordonatorului de credite. Dacă mai e și un pensionar care-și mai completează veniturile cu un pol de parale printr-o jurizare, ceva, cum să nu facă acela ce spune plătitorul?

    De obicei se ascund sub propoziția „Istoria va hotărî”.

               MARIN LĂUDĂROSUL:

   (sau, cine mă cunoaște cu adevărat cine sunt, în județul Vaslui ?)

      Până și câțiva prieteni apropiați au ajuns să creadă că prof. dr. D.V. Marin nu se poate abține să-și popularizeze meritele și realizările ori de câte ori are ocazia. Dar evită să consemneze chiar ei nu numai aceasta ci mai ales care sunt faptele reale înfipte în istoria jurnalismului, a culturii, a județului Vaslui. Să nu se strice cu ăia de la butoanele cu parale, funcții, influență, să nu-l supere pe Cristos Gornistul plantat sus de votanții adesea inconștienți.

   În convorbiri private îl recunosc și pe cel mai mare jurnalist vasluian din toate timpurile și pe omul de cultură cel mai important din ultima jumătate de secol, și pe prietenul ori promotorul cultural afirmat în plan național. Dar numai în particular, pentru că acolo sus Marin nu e iubit.

    Și atunci, ce să facă omul acesta, Marin, să nu spună public ce a reușit să facă într-o viață dedicată culturii ? Să nu-i îndemne și pe alții să năzuiască și să-l urmeze ? E laudă, dacă se prezintă?

    STAREA DIMPREJUR:

a.     Un jurnalist corect („mai prieten îmi este adevărul”) nici odată  nu s-a bucurat de recunoaștere publică, indiferent cum s-a numit, ce rol a jucat în epocă. Ajuns pe treapta de sus a scării valorice, neputând fi egalat vreodată (televiziune, radio, ziar, revistă, net, multe cărți tipărite), ziariștii de duzină nu pot decât să arunce cu pietre în pomul cu fructe. Politicienii n-au de ce să-l aprecieze (și soarele are pete, nu), colegii de generație nu pot fi decât invidioși, publicul contemporan rămâne impasibil.

b.     Omul de cultură care timp de peste ½ secol a creat, a mobilizat tineret prin Cenaclul Mugurel-74 (aproape 15 de ani), prin ziarul cu pagină culturală permanentă (de 24 de ani), prin TV (30 de ani), radio (27 de ani), prin revista M.C.R.(aproape 6 ani), prin  exemplul personal și prin cărțile sale (42),poate fi apreciat în aceste vremuri ?

E tare greu în „tăcerea neagră” în care ne-am afundat după Deceniul Dușmăniei și după drumul alunecos către banul atoate stăpânitor. Nici măcar biserica (în sensul larg) n-a rămas în curățenia tradițională.

     Atunci, activitatea culturală a personajului poate fi apreciată ?

c.      Activitate neobosită în presă, cultură, politică, în ultimii 30 de ani (răstimp de o generație, prin țări și continente), chiar dacă nu se cunoaște, tot contestată verbal e, cel mai sigur, omisă.

d.     Contextul național și internațional este favorabil ? Cu certitudine, da, pentru că opera personală este receptată de mari oameni de cultură de pretutindeni, este prezentă în marile biblioteci ale țării și în câteva mari capitale din Europa și America. În afara depozitului legal, acestea au fost expediate și de către autor.

E  indubitabil că prin operă (…77…Noduri culturale și semne amicale,Iași,2018,397 pag.; 111 valori naționale pentru Vaslui, Iași,2019, 512 pag. Jale și eroism la Cotul Donului…și după(!), Iași, 2019, 2020, 305 pag. și altele) și Revista MERIDIANUL CULTURAL  ROMÂNESC (apărută pe 8 februarie 2015) Vasluiul a fost așezat pe harta culturală a lumii.

 De aici, din Vaslui, și mai ales, prin munca unui singur om.

 

     COMUNISTOIZII ÎN ACȚIUNE:

a.     În manifestări publice:

   Cu prilejul lansării unei cărticele la Biblioteca Județeană Vaslui,în 2019, un vechi turnător la securitate, Gruia Novac întreabă în public, cine e acesta care-i filmează intervenția, adică eu, deși l-am numit director la radio Bârlad (în locul fiului meu), și mă cunoștea de peste 40 de ani. Acest trompetist-securist reprezenta, ca de multe ori, exact pe cei de la putere cu idiosincraziile lor față de jurnalist.

   Cu prilejul manifestărilor din cadrul ediției jubiliare a Festivalului Umorului Constantin Tănase, Vaslui, septembrie, 2020, nerecunoașterea meritului de întemeietor (public !), șirul de încercări ale unei nulități strecurate dubios la conducerea Muzeului județean, Ramona Mocanu, de a nu-i permite să ia cuvântul la un vernisaj de caricaturi, sau să-l dea afară de la o acțiune publică a Muzeului, sabotajul practicat de aceasta timp de mai mulți ani, cu interdicția pentru salariați să comunice cu autorul acestor rânduri. Sunt multe, multe, asemenea exemple.

b.     Refuzul oricărui ajutor pentru ziar, revistă, cărți sau acțiuni (multiple) organizate. De mulți ani primăria Vaslui și Consiliul județean au refuzat până și cei 50 lei (mai puțin de un pachet de țigări), plata unui abonament anual la ziar.

c.      Supuși comunistoizi ca Ioan Petru, Th. Codreanu, Valeriu Lefter, D. Apostolache, îl omit, ca și alți directori de instituții culturale și biblioteci obligați de a nu  permite donații de cărți sau de a pomeni numele Marin ca autor de ziar, revistă, cărți. Cum să nu se supună și aceștia dacă au beneficiat de substanțiale sume pentru editarea și premierea cărților lor?

Tătucul nu trebuie supărat.

d.     Pentru municipiul și județul Vaslui am publicat circa 21000 de pagini. Ei n-au admis nici un proiect pe fonduri nerambursabile.

e.      Toate, absolut toate, aceste realizări au fost susținute din fondurile personale.

f.       În plan personal lefegiii nu se manifestă concret, evită, tac, iar tac,  acționează în subteran, doar.

          REZULTATE:

   Vine greu, sau foarte greu credibil, neverosimil chiar, ca un om să se ia la trântă cu sistemul, capitalist în formă, dar cu ideologie remanentă-comunistă. Cel puțin…local. Represiunea aceasta permanentă care mi-a rărit prietenii, mi-a subțiat fondurile de înfăptuire a unor lucruri și mai impresionante (am fost refuzat până și să fac donația clădirii vechi din proprietatea mea – pentru muzeu local), cu mult mai folositoare pentru Vasluiul care nu se poate mândri decât cu o foarte  subțire elită culturală, deci mai mult pentru viața culturală locală. Într-un fel de comparație, pe scara valorilor din generația de azi, pe treapta de jos se află mai mulți pe sârma caldă, din ce în ce mai puțini pe următoarele trepte, iar înainte de ultima de sus, creatori ca Valeriu Lupu, Costin Clit, Vicu Merlan, Laurențiu Chiriac, Theodor Codreanu.  Scrisa președintelui țării, prof. univ. dr. Emil Constantinescu că „dl. Marin a avut harul de A FACE”, e în antiteză cu  contemporanii ăștia ai mei, oponenți, cărora li se potrivesc bine, chiar   perfect, cuvintele lui Al. Macedonschi (alt „unul contra multora” de la începutul secolului trecut): „Acești contimporani ai mei/…Tot mai pismași și mai mișei” care sabotează viitorul acestui municipiu cu vechime de aproape 700 de ani, vestit după bătălia de la 1475 a lui Ștefan cel Mare.

   Nici vorbă de recunoștință de la niște aculturali, niște valori poate în alte direcții, în alte domenii, nicicum cultură.

 

CONCLUZII:

    Simplu: izolarea celui mai de seamă om de cultură din ultima jumătate de secol, ocultarea celui mai mare jurnalist vasluian din toate timpurile, e fapt și nu bănuială.

   Simplu: dacă, din spiritul acesta vetust, dăunător, comunistoid, contemporanii cu carte (atât de puțini ai locului, câți sunt) nu vor, nu pot și mai ales nu știu să se mândrească pretutindeni cu un contemporan al lor, cum îi poate fi cunoscută și recunoscută public opera ?

   Tot simplu: în mijlocul turmei, leul trebuie să devină mielușel ?

   Ceva mai complicat:

   Provincia a desființat valori mai dintotdeauna; M. Sadoveanu exprima o realitate tragică a timpului său. Dar, azi, au apărut mijloacele de informare moderne, televiziune, telefon, computer care stau la baza făuririi unei noi culturi existențiale. Constatăm, azi, că preocupările literare și de lectură dispar în forma lor știută din epoca Guttenberg.

    Cei care mereu vin, trebuie să aibă o formă de cultură spre a nu se confunda cu dobitoacele cele mute și fără minte. Poate, pentru moment informațiile și cărțile scrise să nu aibă căutare, dar:

   Viitorul nu poate aparține tâmpiților, needucaților, dezaxaților, că atunci omenirea n-ar mai înainta pe scara istoriei. Chiar ca de la pătură superpusă, noua CULTURĂ va impune descoperirea valorilor anterioare, cu toate ale lor, merite, scăderi, dar cu muncă. Multă.

   Contribuția unor personalități, chiar nerecunoscute de contemporanii lor (vezi Hasdeu, Macedonschi, Densusianu, Pamfile…) oricum face parte dintr-un segment al Pantheonului românesc.

     Acesta este îndemnul esențial al omului pieritor, Marin D.V. cel înzestrat cu harul de A FACE să scrie, să construiască, nu să distrugă.

    Că unii n-ar vrea asta…e păcatul lor.

    Marin, EXISTĂ !!!