PAGINA CU PAMFLETE

                         Pamfletul zilei : AM JIGNIT  vaca

                               (Note pamfletare actuale…)

     Un distins profesor bârlădean, de o bucată de timp deputat, bun prieten o vreme, m-a atenționat în prezența unui grup că o anume femeie care a îndrăznit să mă dea afară dintr-o manifestare publică consacrată Festivalului Umorului, pe care l-am întemeiat eu, mă va da în judecată pentru că am propus ca simbol pentru Muzeul Județean Bourul și VACA (după modelul unei țări, Lichtenstein).

    Un posibil răspuns pentru tot grupul: stimabililor, dacă nu știați, eu am păzit și vacile la viața mea de copil necăjit, că vacile m-au crescut și susținut la școală, liceu și facultăți, cu laptele, vițeii, carnea și munca lor. Și, eu le-am păscut, îngrijit, hrănit, deci am stat cu ochii pe ele. Prin urmare am toată admirația pentru acest animal care susține existența românilor de mii de ani. Și, de-aș putea chiar i-aș sculpta un monument.

    Nu pot avea, însă, nici o considerație pentru o oarecare… strecurată în post mare, chiar cu influență ca orice damă din înalta societate, zic, pentru o ființă încărcată de ură și prostie care n-are nici o valoare.

   Creatura asta n-a produs nici o dovadă de capacitate, creativitate, valoare deși mănâncă pâinea cea mai bună de la stat. Cum a ajuns acolo, știm, cine o susține, știm, cine ar apăra-o în justiție, chiar știm, că și-a pus soțul să plagieze, știm. Ce nu știm, e cum ar putea cineva s-o apere contra propriei prostii pe care o împrăștie într-o unitate de cultură istorică, unde de asemenea am pus umărul în anii 70.

    Așa, că, sigur:

    Dacă am comparat-o cu vaca… am jignit crunt…VACA.

 

                          JUGUL ELECTORAL

    Vreo câteva săptămâni cadindații noștri trebuie să suporte drumul pe jos pe la unele porți ale oamenilor, pentru că nu pot convoca ședințe, adunări, manifestații de sprijin (nu-i chiar așa la fața locului, prin sate, unde primarii le fac grupuri, așa ca din întâmplare). Și, unii vâslesc serios prin sate, cu antemergători locali, că doar nu bat chiar ei la porți, că-s obraze alese și-i așteaptă mașina aproape.

   Printre cei care icnesc amarnic prin bălării (că voturile-s și la case neîngrijite, și mai ales acolo, mai scapă ceva pentru necăjit) este și matroana de la Muzeul Județean, care e trecută mai pe la coada listei, dar este. Că chiar ai ei de prin partid n-o agreează se vede de pe majoritatea afișelor, unde sunt doar cei cu bună imagine. Ea, Ramonaa cu ce imagine ar putea câștiga voturile ? Că nimeni n-o poate lăuda pentru ceva și dacă personalul instituției ar putea, ar rejecta-o imediat. Așa îi suportă dictatura să nu-l încrunte pe Zeus, adică pe protectorul ei cu nume, prenume și mai ales multă putere politică și economică.

    Așa că toți candidații sunt înhămați, înjugați, încătărămați, la carul partidului, care, oricum, la puterea pe care o are acum, îi va trimite în parlament. Poate nu pe toți, dar pe destui.

    Oricum, oriunde va fi cucoana asta… aleasă, tot  mare pacoste va fi.

Cine vrea, o votează, cine nu…n-are decât, nu-i așa ?

 

                                 TVV  - 30

                                       Identitate, demnitate

      5 decembrie 2020: ar trebui să fie mare sărbătoare culturală la Vaslui.

      În condiții de pandemie e mare sărbătoare dacă rezistăm la Covid…

ȘI TOTUȘI: e bine să ne amintim că acum 30 de ani s-a înființat, la Vaslui, prima televiziune privată din România, pe 5 decembrie, cu prima emisiune difuzată pe ¼ din teritoriul românesc, în dimineața de Ajun, pe 24 decembrie 1990; Licența CNA 001/TV.

                   : e bine să știm că, repede TVV a devenit locul unde se dădea ora exactă în Vaslui, important vector cultural.

                    : că prin TVV, apoi Unison Radio, apoi ziarul Meridianul de Iași-Vaslui-Bacău și prin MERIDIANUL CULTURAL ROMÂNESC locul acesta a fost pus pe harta culturală a lumii: și ziarul și Revista înregistrează colaboratori din 4 continente, numai la MCR - 628 (!);

                    : că acel Curent Cultural Informațional Vasluian există cu adevărat prin numărul mare de creatori localnici, prin și mai mare număr de opere de valoare și diversitate, prim modul de a ne afirma în țară și  străinătate; în 1990 nu exista aproape nimic peste nivelul târgului de provincie.

                   : că un număr extrem de mare de personalități de excepție (peste 1000) din toată lumea au fost intervievate de reporterul TVV;

                   : cartea BĂTĂLIA PENTRU  VASLUI, cuprinde doar „222 printre noi”(Iași, 2020, 740 de pagini) mari oameni de cultură, știință, artă, sport, politică etc. În realitate au fost mult-mult mai mulți acei care s-au constituit în modele culturale și i-au prețuit pe vasluieni.

                  : s-a consolidat autoritatea creatorilor locali în mediul cultural, tipografic, online: Petruș Andrei, Gabriela Ana Balan, Costin Clit, Th. Codreanu, Valeriu Lupu, D.V. Marin, T. Pracsiu, Vicu Merlan, A.D. Tudosie ș.a. care ne reprezintă în context național și în lume. 

                  : în plan cultural nici o altă încercare din țară n-a egalat performanțele pornite prin TVV: recorduri mondiale (3), naționale (6), județene (26), interjudețene, cu efecte benefice pentru județul cel mai defăimat din România: identitate și demnitate.

    E tare bine că eșantionul cultural vasluian este oricând parte din PANTHEONUL național.

   Au trecut 30 de ani…Cine va mai putea repeta vreodată același destin?

   Să medităm !!!

 

                            BIBLIOTECA  STRADALĂ – PUBLICĂ

    Acum 30 de ani, pe 5 decembrie 1990, am înființat la Vaslui prima televiziune privată din România, cu prima emisiune publică pentru ¼ din țară pe 24 decembrie 1990.

    Licența CNA: 001 TV.

    Muncitorul de serviciu, D.V. Marin care i-a convins pe ceilalți cu o expresie „mă, s-ar putea să nu meargă, dar…dacă va merge ?”.

    Și au urmat eforturi incredibile, pe care nu le prea poate crede lumea de azi.

    ACUM, am mai hotărât o inițiativă cu destui termeni de relativitate: înființarea unei BIBLIOTECI STRADALE – publice cu investiție personală de timp, de carte, de idei, de viață.

    Principii: expunerea unui număr cât mai mare de cărți, la dispoziția trecătorilor (oricare și de oriunde), de reviste, de ziare, cu acces la raft direct din stradă, cu scaun pe aproape ca omul să stea în tihnă cu vreo carte în mână sau să citească ziarul. Anunțul e clar, ziarele se pot lua gratuit, revistele și cărțile ca ÎMPRUMUT. Voi pune în raft donațiile.

    Funcționare: zi și noapte, pe mica terasă din fața TVV, unde sunt cărți, ziare, reviste și…scaun (sper să nu fie „împrumutat” tocmai jilțul de serviciu.

     Obligații : publicul niciuna, eu organizatorul, să asigur un fond de carte și acces ziua, până seara târziu.

   Notă : de biblioteci publice am mai auzit; de librărie în stradă așișderea, ba, chiar am cumpărat cărți de la buchiniștii din Paris. Cred că o bibliotecă de stradă ar putea avea un viitor cultural în aceste condiții de retragere a cititorilor pe internet, și, poate că voi putea asigura curând și un laptop celor care simt nevoia să acceseze ceva precis și fără taxe.

      Se poate ca ideea noastră să fie unică, se poate… să nu, dar la Vaslui, chiar e unica. Veți putea consulta diverse cărți dar și pe toate cele 46 pe care le-am scris eu. Așa ca idee: numai în anul 2020 am tipărit 3329 de pagini în 7 cărți, am scos revista MERIDIANUL  CULTURAL  ROMÂNESC, 4 numere (din 24), adică 640 de pagini, am tipărit ziarul Meridianul de Iași-Vaslui-Bacău (multe mii de exemplare), am postat pe rețele de socializare mai multe materiale, am deschis blogul VASLUIANUL DE SERVICIU pe care-l puteți accesa oricând.

    Am pornit bine pe 5 decembrie 1990, nu ?

 

               Ce prostii se debitează la Judecătoria  Bârlad.

    Completul „civil” care soluționează dos. 1275 e destul de serios.

    O reclamantă care zice că e ingineră a cerut evacuarea unei antene de radio pentru că „îndeobște se cunoaște efectul nociv al undelor radio”. Popa Daniela, cea cu asemenea știință și și-a mobilizat colocatari care să susțină asemenea nerozie, a luat măsuri ca șefă de Asociație de locatari (că altfel nimeni n-o băga în seamă) să fie sechestrat obiectul, adică antena care are 29 de centimetri (lungimea de undă) și „pilonul” care ocupă o suprafață de 321 cm. patrați, greutate circa 13 kg. Ați citit bine, 321 cm. patrați, din suprafața de pe planșeul proprietarului.

   Dar, nu e totul: deși antena pentru postul de radio Unison are toate autorizările legale, inclusiv ale CNA, și primărie, mândra doamnă părăsită de soț, cere – după aproape 25 de ani, iarăși subliniem, 25 de ani – plată pentru…lipsire de folosință ?!!

    Încă nu e totul: și-a găsit un oarecare „expert” Tăzlăoanu, care calculează această chirie la 3,5 Euro pe m.p. pe planșeul blocului, unde nimeni în lumea asta n-a construit ceva. Și ca totul să fie la porunca madamei, pune în socoteală spațiul dintre cele 3 sârme de O6 care sprijineau șarampoiul să nu cadă de vânt, drept care suma e considerabilă. Tăzlăoanu n-are rușine, vădana n-are știință.

    Nici acum nu e totul: s-a găsit și o avocată pe măsură, Frățiman (care numai prostii le-a învățat pe acele biete femei) care să „pledeze” că pe planșeul blocului se putea ridica scara la cer pe care președinta cu țigle lipsă pe casă o tot voia construită. Bineînțeles că nu s-a intenționat, organizat, plănuit, nimic, dar Popa și restul…cred că judecătoarea e oarbă și le va da niscaiva parale pentru acest motiv.

   Și nici acum nu e totul:  Popa D. își pune persoane din bloc să facă scandal, să nu-și recunoască semnăturile date cu 24 de ani în urmă, să jignească pe oricine ar fi împotriva lor.

   Ca Frățiman să aibă pentru ce le cere bani pentru că le reprezintă, Popa Daniela –președintă, Boboc contabila asociației, au interpretat cum au vrut hotărârea comitetului de bloc cel care a aprobat „inițierea  procedurilor” și nu CHEMAREA ÎN JUDECATĂ, care presupunea adrese, medieri, contacte și nicicum eforturi penale pentru falimentul postului de radio.

   Drept care, cu cheile în mână, cu intrările puse sub lacăt, nu permit sub nici un motiv întrebuințarea spațiului comun numit spălătorie, nu permit accesul pe planșeu pentru a fi reparat acoperișul, deși plouă în apartament.

   Din păcate, dacă Popa pare a avea probleme cu capul, sunt și alte câteva persoane plătite din banii asociației 16 care-o susțin, și care nu știu că vor intra la plata abuzurilor pe care le tot fac.

   Oricât e de bine intenționată judecătoarea, tot trebuie să le asculte abracadabrantele cereri. Că, iată, orice om are dreptul să se adreseze justiției.

 

 

 

 

                          LIBERĂLEASA  SIMONA, e cea cu timona

   Cam rău a ajuns pologul  de liberali după ce, prin activitatea fostului senator David și a plăcintarului Dan Marian, s-a subțiat binișor aderența lor la public. De o bucată de timp la timona liberalilor se află familia Polak, mama și fiul care direct ori indirect direcționează inclusiv activitatea dr. Nelu Tătaru.

    Oarecari explicații: după David, au plecat de la liberali o sumă de trădători care s-au înnădit la butoiul cu miere: unii primari și mai ales caracuda cea numeroasă. USL a fost un moment de foarte proastă inspirație. Pentru distrugerea bazei PNL , vinovatul Dan Marian n-a plătit nici un sfanț, ba mai mult, acum a ajuns vicepreședinte la Consiliul județean pe baza unui alt partid defunct: ALDE care s-a și desființat. Acesta-i destinul lui Marian, să distrugă tot ce poate (acum, îl are în piept pe muntele Buzatu…).

   La PNL au rămas și primari destoinici și câțiva consilieri care i-au tot înfruntat activ (inclusiv pe pesediștii vopsiți) ca Viziteu, Iacob, Bobârnat. Dar le-au venit în grabnic ajutor „mersul vremurilor” legat de o proastă a partidului conducător și de cârtița Victor Viorel, dar mai ales de schimbarea vânturilor politice care au dus la impunerea în prim plan a prudentului medic de la Huși care a respectat la virgulă înțelegerea cu Buzatu. Mai mult dr. Nelu Tătaru a devenit cel mai important personaj din țară în bătălia cu Covid-19. Alegerile locale au confirmat trendul spre liberalism. Tot în aceste alegeri fasciculele de lumină sunt pe tânărul Polak, bine ghidonat de măicuța lui, Simona Polak, cea cu aranjamentele pe sub masă și aflătoare la punguța cu bănuții organizării. E clar Simona Polak este azi în plin centrul atenției ca influență și putere, pe care le aruncă servil în cârca lui Tătaru.

    Dacă Tătaru e omul politic al zilei, Simonica cea bogată e deșteapta zilei și nu se face de rușine fiind și om de afaceri. Bune-rele le are, așa cum în partidul fost Brătienist, poate striga la oricine. Se prea poate să-i tot meargă. Cel puțin o vreme cât îi va fi fiul iubit deputat și cine mai știe ce. Oricum Polak-ii sunt astăzi la putere în județul Vaslui. Și dacă Tătaru care, oricum e la mâna lor, pleacă în Parlament bucătăria rămâne pe mânuțele lor , și după cum se vede știu să-și ronțăiască prada.

    Hai, Simona !

 

                                              USR-iștii venetici, s-au învățat la șorici.

     La tăiatul porcului, graba către șoriciul proaspăt și fraged e justificată.

Apărut de la capătul pământului „omul cu desaga”, un oarecare Mihai Botez, se află în mijlocul trioului propus pentru deputăția Vasluienilor. Dar au găsit la Senat unul de-ai noștri (fugar de mult, cu probleme penale), pentru că Botez are cu vasluienii cât avem noi înrudire cu Papa Pius.

    Așa că pripășitul deputat „de Vaslui” un oarecare cu crasă incultură, se zbate să obțină voturi, deși nu le merită câtuși de puțin. Nu spun că toți ceilalți chiar le merită, dar ăsta chiar nu merită să fie votat, n-are nici pentru ce, nici de ce. Am impresia că nici nu știe să citească bine…