ISTORIE  ȘI CULTURĂ ÎN LUNA  IANUARIE

                         Ștefan cel Mare, Podu Înalt, 1475,

                         M.Eminescu; în slujbă eminesciană.

   Oficialitățile vasluiene au fost pe fază anul acesta: la complexul monumental de la Băcăoani, com. Munteni de Jos s-a organizat o manifestare demnă de Reprezentantul românilor în Istoria lumii. Ceremonialul, prezența, calitatea expunerilor și…vremea au fost la înălțimea unor realizări de elită.

   Aproape nici nu mai are importanță cine a organizat, cât costă, și ce lume a participat, pentru că, măcar o parte a presei a consemnat constatările de mai sus ale noastre, iar cei prezenți, câteva sute de oameni au receptat cum se cuvenea ceea ce s-a văzut pe platoul de lângă șoseaua națională, ori la depunerea de coroane la baza soclului statuii ecvestre a marelui domnitor.

    ÎN SLUJBĂ EMINESCIANĂ s-ar putea încadra tot ce se mai poate face de ziua Limbii Române, respectiv de ziua nașterii poetului național și, apoi, al dramaturgului I.L. Caragiale.

    Se împlinesc niște ani de la nașterea poetului, prozatorului, dramaturgului și jurnalistului Mihai Eminescu din Ipoteștii Botoșaniului, la 15 ianuarie 1850. Românii îl consideră reprezentativ pentru ei și pentru întreaga lume alături de Goethe din Germania, Shakespeare – Anglia, Dante – Italia, V.Hugo – Franța, W. Withman din S.U.A…. El este modelul suprem al poeziei naționale care, iată, străbate secolele ca un Luceafăr în veșnicie.

    De aceea „oastea” din slujbă eminesciană (adică a creației literare perene) trebuie să rămână mereu veșnic activă și productivă.

    De aceea Revista internaționalizată MERIDIANUL CULTURAL ROMÂNESC apărută pe plaiuri vasluiene la 1 februarie 2015 este ferm înscrisă în bătălia pentru limba română pe frontul căreia înregistrează, acum, după doar 6 ani, un număr record de colaboratori; 671.

     De aceea toți acei care mai simt românește, oriunde s-ar afla, crează în limba strămoșească ori își caută alinarea în creație-poezie-simțire, dintr-un preaplin sufletesc sau clipe de inspirație, toți aceia își reunesc gândurile de 15 ianuarie. Această „oaste eminesciană” are reprezentanți între granițele limbii române, adică pe tot globul și numai noi, în revista reprezentativă pururi pentru Vaslui înregistrăm 142 de colaboratori din 18 țări…cu speranța că numărul lor e în creștere.

    Pentru ca să nu se piardă în întunericul neștiinței (cum spuneau cronicarii moldoveni) și al împrăștierii acestui popor printre alte nații din continentele lumii, limba, apartenența, obiceiuri și tradiții, dar mai ales puterea de creație și vitalitatea acestui neam, pentru toate acestea avem nevoie de acest Domn al limbii române Eminescu, și de oaste cu creație neostoită și valoroasă. „Dulce Românie, asta ți-o doresc” ar fi poruncit regele metaforei  din istoria noastră culturală.

     De ziua limbii române și a lui Eminescu să rămânem măcar puțin cu gândul și fapta la gloria și viitorul limbii noastre în asaltul pernicios al unei culturi nivelatoare, universalizate, promovată cu „arme” azi imposibil de combătut; televiziune, computer, telefon și…bani.

    Să ne trăiască limba noastră cea română !