Bătălia pentru cultura vasluiană

………………Bătălia pentru Vaslui,Iași, 2020,740 p.

         O carte amplă, apărută în luna noiembrie a acestui an pandemic la Editura PIM Iași, care, pe parcursul a 738 de pagini, ne propune un adevărat maraton cultural ce acoperă aproape trei sferturi de veac de istorie vasluiană trăită în plan cultural și nu numai. Autorul cărții, binecunoscutul om de cultură și personalitate jurnalistică a zonei, profesor dr. Dumitru V Marin, un împătimit al condeiului, deopotrivă înzestrat cu harul de a face, ne aduce în față o adevărată frescă a culturii dintr-o epocă în care cotidianul, perenul, tradiția și limba iau forme concrete prin tablourile și medalioanele succesive pe care ni le prezintă într-o succesiune alfabetică  a numelor care îți captează atenția.

A alege din curgerea vremurilor (63 de ani) 222 de stop cadre ( din peste 1000) centrate pe fizionomia unor personalități, făuritori de bunuri materiale, culturale și spirituale, nu este la îndemâna oricui și nici facil de realizat, mai ales că diversitatea fiind atât de mare, e greu de canalizat investigația în acea zonă relevantă pentru portretizat. Sub acest aspect, încadrarea volumului în ceea ce se cheamă ”memorial jurnalistic” este mai mult decât potrivită, deși autorul preferă să o încadreze în ”memorialistică jurnalieră”, care în fapt ar putea însemna același lucru.

Fără a-mi centra atenția pe o anumită categorie de personaje ci judecând antologia în ansamblul ei, aș remarca trei aspecte care particularizează cartea;

1. Toate personajele prezentate sunt binecunoscute autorului și prin aceasta au certitudinea autenticității;

2. Criteriul valoric este cel care a stat la baza selecției, așa încât, fiecare personaj prezentat este la locul lui;

3. În prezentarea personajelor se simte originalitatea autorului în modul cum portretizează, nota personală de prezentare amabilă și curtenitoare, fără a cruța, acolo unde este cazul, cu nota ironică și chiar satirică, dar nu lipsită de o tușă umoristică care dă culoare narațiunii.

         Și încă o remarcă. Locul unde totul se întâmplă și tot ce autorul descrie, este o urbe veche, mai degrabă cu umbre bacoviene, unde tristețea, amarul, gregarul, neîmplinirea s-au cuibărit parcă pentru totdeauna. Se pare că nimic nu prevestește o perspectivă cât de cât promițătoare și totuși, prin aceste ”flori de mucigai” găsește și mărgăritare și ”sensuri noi” care sapă viguros în istoria locului.

Pentru că totuși, profesorul Dumitru Marin aici a creat, aici a adunat, a sintetizat și a oferit, ceea ce nu-i puțin lucru într-o lume în care s-au cuibărit adversitățile, dar și orgoliile, parcă mai multe ca nicăieri în altă parte. Nu aș merge până acolo încât să subliniez aspectul distructiv al spiritului provincial, spirit care până la urmă își are locul lui în evoluția culturii unui neam.

Dincolo de aspectele conjuncturale, pe care autorul le subliniază cu asupra de măsură, rămâne documentul, de fapt - cartea document - ca mărturie personală peste timp, a unor vremuri în care un spirit critic cu har de cronicar, lasă posterității o adevărată frescă a timpurilor noastre de care trebuie totuși să fim mândri.

Cartea este până la urmă o istorie culturală, frumos ilustrată și argumentată, sortită să poarte peste veac un spirit cultural care dăinuie și pe aceste locuri de legendă.

 

                            Dr. Valeriu Lupu( – doctor în științe medicale)